greșit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ Intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. Tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ Expr. A greşi drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva faţă de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREŞÍT, -Ă, greşiţi, -te, adj. 1. (Înv. şi reg.) Care este vinovat pentru o greşeală săvârşită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GREŞ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face o greşeală; a încălca anumite norme, principii. 2) A comite un păcat; a păcătui. 2. tranz. 1) A face să conţină o greşeală (sau mai multe). ~ problemă. 2) (adrese, drumuri etc.) A lua drept altul. /<sl. grĕšiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

greşí (greşésc, greşít), vb. – 1. A păcătui. – 2. A face rău, a face o faptă rea, a vătăma. – 3. Despre femei, a cădea în păcat. – 4. A se înşela, a greşi. – Var. (înv.) agreşi. Mr. agîrşescu, megl. grişos. Sl. grĕšiti (Miklosich, Lexicon, 147; Cihac, II, 128; DAR), cf. bg. grešŭ, sb. grešiti , rus. grešiti. – Der. greş, s.n. (greşeală; păcat; înşelare, abatere; brazdă greşită; aguridă), din sb. greš (Bogrea, Dacor., IV, 822; din sl. grĕchŭ „păcat”, după Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 147 şi Cihac, II, 128; postverbal de la greşi, după întrebuinţare reprezintă un cuvînt diferit, provenind din lat. *agretius); greşeală, s.f. (faptă care constituie o abatere de la adevăr; păcat; înşelare; defect), cu suf. -eală; greşitor, s.m. (înv., delicvent); negreşit, adv. (cu siguranţă, fără îndoială); preagreşi, vb. (înv., a păcătui), pe baza sl. prĕgrĕšiti.
(Dicţionarul etimologic român)

greşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. greşésc, imperf. 3 sg. greşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. greşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GREŞÍ vb. 1. v. păcătui. 2. v. înşela. 3. v. rătăci. 4. v. confunda.
(Dicţionar de sinonime)

GREŞÍT adj. v. culpabil, vinovat.
(Dicţionar de sinonime)

GREŞÍT adj., adv. 1. adj. v. rău. 2. adv. v. rău. 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. v. fals. 5. adj. v. inexact. 6. adj. v. incorect. 7. adj., adv. defectuos, incorect, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ româneşte.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Greşit ≠ corect, drept, exact, just, precis
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre gres gresi

Cuvinte se termină cu literele: it sit esit resit