greață dex - definiţie, sinonime, conjugare
GREÁT, -Ă, greaţi, -te, adj. (Despre nave) Care a fost echipat cu greementul necesar. [Pr.: gre-at] – V. grea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREÁŢĂ, greţuri, s.f. 1. Senzaţie neplăcută, adesea însoţită de vărsături, reprezentând reacţia unor receptori nervoşi din cavitatea abdominală la diverşi agenţi. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă faţă de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREÁŢĂ gréţuri f. 1) Senzaţie neplăcută (însoţită de vomă), provocată, în special, de tulburări digestive. 2) fig. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; scârbă; dezgust; aversiune; silă; antipatie. [G.-D. greţei] /greu + suf. ~eaţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

greáţă (-éţuri), s.f. – 1. (Înv.) Greutate, apăsare. – 2. Lehamite, silă. – 3. Scîrbă, greaţă. – Mr. greaţă. De la greu, sau mai curînd de la grea, cu suf. abstract -eaţă (DAR). Der. directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Puşcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puţin probabilă. – Der. greţos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros); îngreţa, vb. (a face silă); îngreţălui, vb. (a îngreţoşa); îngreţoşa, vb. (a face greaţă).
(Dicţionarul etimologic român)

greaţă, greţe s.f. persoană dezgustătoare / josnică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

greáţă s. f., g.-d. art. gréţei; pl. gréţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GREÁŢĂ s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pl.), (înv. şi reg.) slădici. (A mâncat ceva care i-a produs ~.) 2. v. dezgust.
(Dicţionar de sinonime)

GREÁŢĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre grea great

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata reata