greabăn dex - definiţie, sinonime, conjugare

greabăn

[Sinonime]
GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni „pieptene”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline şi bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât şi spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. şi grebeni] /<sl. grebeni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

greábăn (-ébene), s.n. – Regiune a corpului la cai şi la animalele mari situată între gît şi spinare. – Var. grebăn, greben. Sl. grebenĭ „căpută” (Cihac, II, 128; Conev 75), cf. bg., sb., rus. grebenĭ „căpută”, sb., slov. greben „cruce”. – Der. grebănos, adj. (încovoiat); sgrebeni (var. sgrebenţi), s.m. pl. (scame, reziduuri de la dărăcit), cuvînt folosit în Olt. şi Banat, cu sensul etimologic din sl.; (în)grebănoşi, vb. (a îndoi spinarea). Este dublet al lui hrebăn, s.n. (Bucov., greabăn la cai; darac), din rut. chrebin; der. hrebincă, s.f. (Maram., darac), din rut. hrebinka (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

greábăn s. n./s. m., pl. grébene/grébeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GREÁBĂN s. (ZOOL.) (reg.) gârbiţă, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. şi Transilv.) spinare, (prin Transilv. şi Bucov.) şa. (~ul calului.)
(Dicţionar de sinonime)

GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre grea greab greaba

Cuvinte se termină cu literele: an ban aban eaban reaban