grebla dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRÉBLĂ, greble, s.f. 1. Unealtă sau maşină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunţesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcţie orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buştenilor. – Din bg. greblo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÉBL//Ă ~e f. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinţi de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn şi folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafaţă sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. ♢ ~ mecanică maşină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GREBL//Á ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci şi aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gréblă (gréble), s.f. – 1. Unealtă cu dinţi (de lemn sau de fier) şi cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi. – Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleş, adj. (îndoit, încovoiat).
(Dicţionarul etimologic român)

gréblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. gréblei; pl. gréble
(Dicţionar ortografic al limbii române)

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. şi pl. grebleáză; conj. prez. sg. şi pl. grebléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRÉBLĂ s. v. buhai.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre greb grebl

Cuvinte se termină cu literele: la bla ebla rebla