greblare

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREBLÁRE, greblări, s.f. Acţiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GREBL//Á ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci şi aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. şi pl. grebleáză; conj. prez. sg. şi pl. grebléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GREBLÁRE s. v. greblat.
(Dicţionar de sinonime)