grecizare

GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi însuşească sau a-şi însuşi limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. g r é c i s e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRECIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) greciza. – V. greciza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRECIZ//Á ~éz tranz. A face să se grecizeze. /grec + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GRECIZ//Á mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile grecilor; a deveni asemănător cu grecii. /grec + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRECIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-şi însuşească sau a-şi însuşi limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. [< fr. gréciser].
(Dicţionar de neologisme)

GRECIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) greciza şi rezultatul ei. [< greciza].
(Dicţionar de neologisme)

GRECIZÁ vb. tr., refl. a face să-şi însuşească, a-şi însuşi limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor. (< fr. gréciser)
(Marele dicţionar de neologisme)

grecizá vb., ind. prez. 1 sg. grecizéz, 3 sg. şi pl. grecizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grecizáre s. f., g.-d. art grecizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)