GRÉFĂ1, grefe, s.f. Serviciu din cadrul unei instanţe judecătoreşti, care întocmeşte, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRÉFĂ2, grefe, s.f. 1. Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiaşi individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2; a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRÉF//Ă1 ~e f. Serviciu în cadrul instanţelor judecătoreşti unde se întocmesc şi se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÉF//Ă2 ~e f. med. 1) Porţiune de ţesut sau de organ care înlocuieşte o altă porţiune de ţesut sau organ bolnav a corpului aceluiaşi sau al altui individ de aceeaşi specie. 2) Operaţie de transplantare a unei astfel de porţiuni de ţesut sau de organ. /<fr. greffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GREF//Á ~éz tranz. med. (organe, ţesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanţe judiciare, unde se fac lucrările de procedură şi unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].
(Dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ2 s.f. (Med.) Operaţie de refacere a unui ţesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe].
(Dicţionar de neologisme)
GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].
(Dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanţe judecătoreşti. (< fr. greffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ2 s. f. 1. fragment de ţesut sau organ transplantat; grefon. 2. operaţie de refacere a unui ţesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie. (< fr. greffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gréfă (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. şi pl. grefeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRÉFĂ s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefon, transplant.
(Dicţionar de sinonime)
GREFÁ vb. v. transplanta.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRÉFĂ2, grefe, s.f. 1. Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiaşi individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRÉF//Ă1 ~e f. Serviciu în cadrul instanţelor judecătoreşti unde se întocmesc şi se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÉF//Ă2 ~e f. med. 1) Porţiune de ţesut sau de organ care înlocuieşte o altă porţiune de ţesut sau organ bolnav a corpului aceluiaşi sau al altui individ de aceeaşi specie. 2) Operaţie de transplantare a unei astfel de porţiuni de ţesut sau de organ. /<fr. greffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GREF//Á ~éz tranz. med. (organe, ţesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanţe judiciare, unde se fac lucrările de procedură şi unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].
(Dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ2 s.f. (Med.) Operaţie de refacere a unui ţesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe].
(Dicţionar de neologisme)
GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].
(Dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanţe judecătoreşti. (< fr. greffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRÉFĂ2 s. f. 1. fragment de ţesut sau organ transplantat; grefon. 2. operaţie de refacere a unui ţesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie. (< fr. greffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gréfă (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. şi pl. grefeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRÉFĂ s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefon, transplant.
(Dicţionar de sinonime)
GREFÁ vb. v. transplanta.
(Dicţionar de sinonime)