grenadier
GRENADIÉR, grenadieri, s.m. 1. Soldat infanterist care acţiona cu grenada (1). 2. (În vechea armată a unor ţări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadír s.m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. G r e n a d i e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRENADIÉR ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRENADIÉR s.m. 1. Soldat însărcinat să arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele ţări. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].
(Dicţionar de neologisme)
GRENADIÉR s. m. (în trecut, în unele ţări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)
(Marele dicţionar de neologisme)
grenadiér s. m. (sil. -di-er), pl. grenadiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRENADIÉR ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GRENADIÉR s. m. (în trecut, în unele ţări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)
(Marele dicţionar de neologisme)
grenadiér s. m. (sil. -di-er), pl. grenadiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)