greu dex - definiţie, sinonime, conjugare

greu

[Sinonime]
GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silitfacă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREU1 adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trăi ~. ♢ A-i veni ~ a) a-i fi neplăcut; b) a ezita. 2) Încet şi cu osteneală. Timpul trece ~. 3) Cu (toată) greutatea; greoi. A se lăsa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rău; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GREU2 grea (grei, gréle) 1) (în opoziţie cu uşor) Care cântăreşte mult; de greutate mare. ♢ Artilerie grea artilerie înzestrată cu tunuri de mare calibru şi de mare greutate. Industrie grea. v. INDUSTRIE. Categorie grea categorie de sportivi (luptători, boxeri, halterofili) cu cea mai mare greutate. Pas ~ pas hotărâtor. Cuvânt ~ cuvânt decisiv. Bani grei bani mulţi. A avea mână grea, (a fi ~ la mână) a) a avea mână puternică; b) a face ceva fără îndemânare. 2) Care este încărcat (cu ceva). Livadă grea de rod. ♢ Nori grei nori întunecaţi, care aduc furtună. 3) (despre părţi ale corpului) Care pare că apasă cu greutate, provocând o senzaţie neplăcută. A avea picioarele grele de oboseală. ♢ Somn ~ somn profund. A avea (sau a-i fi) inima grea a) a fi îndurerat; b) a se îngrijora. 4) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 5) (despre alimente) Care se asimilează îndelung şi anevoios. 6) (despre miros) Care este neplăcut. 7) (despre aer) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; închis. 8) (despre sentimente, suferinţe etc.) Care este dificil de suportat; care apasă; apăsător. ♢ Atmosferă grea a) atmosferă înăbuşitoare (care prevesteşte ploaie); b) atmosferă, stare de spirit apăsătoare, datorită grijilor, neînţelegerilor. 9) Care cere mari eforturi; dificil. Însărcinare grea. Problemă grea. ♢ A fi ~ de (sau la) cap v. CAP. Viaţă grea viaţă plină de lipsuri. 10) (despre boli, răni etc.) Care prezintă un pericol; periculos. 11) Care se caracterizează printr-un moment de criză; critic. Situaţie grea. Vremuri grele. ♢ Iarnă grea iarnă lungă şi geroasă. 12) (despre insulte, pedepse etc.) Care poate avea consecinţe serioase. /<lat. grevis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GREU3 n. 1) Ambianţă nefavorabilă. A învinge ~l. A fugi de ~. ♢ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adânc; profund. La ~ unde se cere multă muncă. A da de ~ a întâmpina greutăţi. 2) Muncă grea şi istovitoare; trudă. ♢ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gréu (-éa), adj. – 1. Grav, cu greutate. – 2. Grav, serios, de temut. – 3. Important, mare, numeros. – 4. Dificil, anevoios. – 5. Supărător. – 6. Adînc. – 7. Aspru, dur, tăios. – 8. (Adj. f.) Însărcinată, gravidă. – 9. (Adv.) Anevoie, dificil, cu mare efort. – 10. (Înv.) Rău, detestabil. – 11. (S.m.) Greutate, povară, chin. – Mr. greu, greao; megl. greu, gręo; istr. greu, grę. Lat. gravis, prin intermediul unei forme pop. *grevis (Diez, I, 223; Densusianu, Hlr., 504; Puşcariu 735; Candrea-Dens., 756; Philippide, Principii, 33; REW 3855; DAR; Rosetti, I, 57), cf. it. greve, prov., cat., gal. greu, fr. grief, sp., port. grave. Este dublet al lui grav, adj., din fr. grave; pentru semantismul sensului 8, cf. lat. gravida. Schimbarea de terminaţie se explică de către Candrea, Éléments, 19, prin paralelismul cu mea – meu, considerîndu-se, deci, grea ca punct de plecare; Pascu, Beiträge, 17, preferă de la un lat. *grevus. Der. greoi, adj. (care se mişcă cu greu, lipsit de vioiciune, mocăit), cu suf. -oi; greutate, s.f. (însuşirea unui corp de a fi greu; povară; dificultate; importanţă, gravitate; putere, eficacitate; lest; halteră; asprime; gros, parte cea mai importantă, majoritatea), cu suf. -(t)ate, ca în puţinătate, singurătate, străinătate (der. directă dintr-un lat. *grevitatēm, pe care o propun Puşcariu 736; Candrea-Dens., 757 şi DAR, pare mai puţin probabilă); greime (var. greuime), s.f. (înv., greutate, povară); greuinţă, s.f. (înv., greutate); greumînt, s.n. (înv., chin); greunătate, s.f. (Trans., greutate); îngreuia, vb. (a agrava, a încărca, a face mai greu; a copleşi, a împovăra; a încurca, a stînjeni; înv., a deranja; a lăsa grea o femeie), de la greu sau după DAR de la greoi (după Puşcariu 858 şi Candrea-Dens., 759, din lat. ingrevāre; după REW 4428, de la ingraviāre); îngreuietor, adj. (copleşitor, împovărător); îngreuna, vb., cu aceleaşi sensuri ca îngreuia, al cărui dublet expresiv pare a fi pe baza suf. -uni, -una, cf. miaumieuna, schiauscheuna (după Puşcariu 859; Candrea-Dens., 760 şi DAR, de la un lat. *ingrevĭnāre); îngreunător, adj. (copleşitor; agravant); greunatic, adj. (Trans. de Vest, corpolent); îngreutăţi, vb. (a împovăra, a îngreuna), de la greutate; îngreca, vb. (a împovăra, a lăsa grea; a concepe, a zămisli), der. expresiv de la greu, cf. mr., megl. (a)ngrec, (a)ngricare (după Puşcariu 857; Candrea-Dens., 861 şi DAR, din lat. *ingrevĭcāre). Drăganu, Dacor., IV, 741 îl cita pe grăcina, vb. (Olt., a suporta, a suferi), cuvînt rar, pe care îl derivă dintr-un lat. *ingrevĭcĭnāre, a cărui explicare pare dificil de admis.
(Dicţionarul etimologic român)

a cădea greu expr. a nu se lăsa păcălit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

greu adj. m., pl. grei; f. sg. grea, art. greáua, g.-d. art. grélei, pl. gréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

greu s. n., art. gréul
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă-grea (chim) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GREU adj., s., adv. 1. adj. (înv. şi reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. v. povară. 3. adv. mult. (Pachetul atârna, cântăreşte ~.) 4. adj. v. încărcat. 5. adj. v. împovărat. 6. adj. adânc, compact, dens, des, gros. (Ceaţă ~.) 7. adj. v. indigest. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. v. irespirabil. 10. adj. v. profund. 11. adj. v. dificil. 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ul acţiunii.) 13. adj. v. dificil. 14. s. v. încercare. 15. adj. v. dificil. 16. adv. v. difIcil. 17. adj. anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjos. (A dus un trai ~.) 18. adj. apăsător, chinuit, rău. (O viaţă ~.) 19. adj. v. apăsător. 20. adj. v. aspru. 21. adj. v. critic. 22. adj. v. grav. 23. adv. v. grav. 24. adj. v. critic. 25. adj. complicat, dificil. (O problemă ~ la matematică.) 26. adj. v. anevoios. 27. adv. v. abia. 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichiş. (I-a restituit ~ împrumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ele.) 30. adv. v. încet.
(Dicţionar de sinonime)

GREU s. v. gros, mulţime.
(Dicţionar de sinonime)

SPAT GRÉU s. (MIN.) barită, baritină.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Greu ≠ uşor, lesne
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre

Cuvinte se termină cu literele: eu reu