GRÍFĂ, grife, s.f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarţa arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforaţiile filmului. – Din fr. griffe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRÍF//Ă ~e f. Instrument special prevăzut cu o lamă tăioasă, folosit la marcarea arborilor (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GRIF//Á ~éz tranz. (arbori) A marca cu ajutorul grifei (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. Poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. [< fr. griffe].
(Dicţionar de neologisme)
GRIFÁ vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoşi din pădure. [< fr. griffer].
(Dicţionar de neologisme)
GRÍFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. (< fr. griffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRIFÁ vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer)
(Marele dicţionar de neologisme)
grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grifá vb., ind. prez. 1 sg. griféz, 3 sg. şi pl. grifeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GRIF//Á ~éz tranz. (arbori) A marca cu ajutorul grifei (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. Poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. [< fr. griffe].
(Dicţionar de neologisme)
GRIFÁ vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoşi din pădure. [< fr. griffer].
(Dicţionar de neologisme)
GRÍFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. (< fr. griffe)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRIFÁ vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer)
(Marele dicţionar de neologisme)
grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grifá vb., ind. prez. 1 sg. griféz, 3 sg. şi pl. grifeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)