grijire

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. şi refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. şi refl. (Bis.) A (se) împărtăşi, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRIJ//Í ~ésc tranz. 1) v. A ÎNGRIJI. 2) A face să se grijească. /<bulg. griža se
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GRIJ//Í mă ~ésc intranz. 1) v. A SE ÎNGRIJI. 2) bis. (despre credincioşi creştini) A primi grijania; a se împărtăşi; a se cumineca. /<bulg. griža se
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grijí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grijeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grijíre s. f., g.-d. art. grijírii; pl. grijíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GRIJÍ vb. v. căuta, cumineca, curăţa, deretica, împărtăşi, îngriji, îngrijora, mărturisi, nelinişti, păzi, pregăti, prepara, scutura, spovedi, strânge, supraveghea, teme, vedea.
(Dicţionar de sinonime)

GRIJÍRE s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit.
(Dicţionar de sinonime)