grinduliță
GRINDULÍŢĂ, grinduliţe, s.f. Diminutiv al lui grindă; grinduţă. – Grindă + suf. -uliţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
grindulíţă s. f., g.-d. art. grindulíţei; pl. grindulíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
grindulíţă s. f., g.-d. art. grindulíţei; pl. grindulíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)