griv

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb şi negru; pestriţ, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau căţea cu blana de culoare pestriţă. ♢ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRIV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb şi negru. /<bulg. griv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

griv (grívă), adj. – Cenuşiu, pestriţ, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s.m. (nume de cîine); grivan, s.m. (şobolan).
(Dicţionarul etimologic român)

griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívă, pl. gríve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GRIV adj. v. pestriţ.
(Dicţionar de sinonime)