groșiță
GROŞÍŢĂ (GRÓŞIŢĂ), groşiţe, s.f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat şi în ţările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat şi în ţările române. – Gros + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GROŞÍŢĂ, groşiţe, s.f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groş + suf. -iţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
groşíţă s. f., g.-d. art. groşíţei; pl. groşíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GROŞÍŢĂ, groşiţe, s.f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groş + suf. -iţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar ortografic al limbii române)