grof
GROF, grofi, s.m. (Reg.) Mare latifundiar maghiar (având titlul de conte). – Din magh. grof.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GROF ~i m. (în trecut în Austro-Ungaria) Titlu purtat de marii latifundiari. /<ung. grof
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
grof (grófi), s.m. – Conte. Mag. gróf (DAR; Gáldi, Dict., 133). În Trans. Este dublet al lui graf, s.m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofiţă, s.f. (contesă, fiică de conte); grofoaie, s.f. (contesă, soţie de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0.
(Dicţionarul etimologic român)
grof s. m., pl. grofi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GROF ~i m. (în trecut în Austro-Ungaria) Titlu purtat de marii latifundiari. /<ung. grof
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
grof s. m., pl. grofi
(Dicţionar ortografic al limbii române)