grohăit

GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROHĂÍT, grohăituri, s.n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros şi sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohai.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GROHĂÍ pers. 3 gróhăie intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, groase şi scurte, caracteristice speciei; a face „groh-groh”. /groh + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grohăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gróhăie; imperf. 3 sg. grohăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grohăít s. n., pl. grohăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GROHĂÍ vb. v. guiţa.
(Dicţionar de sinonime)

GROHĂÍT s. v. guiţat.
(Dicţionar de sinonime)