grohăitură

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s.f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

grohăitúră s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
GROHĂITÚRĂ s. v. guiţat.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: gr gro groh groha grohai

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura aitura