grohot

GRÓHOT, grohote, s.n. (Reg.) Grohotiş. – Probabil formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÓHOT ~e n. Grămadă de bucăţi de rocă, formată la poalele munţilor şi pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gróhot s. n., pl. gróhote
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GRÓHOT s. grohotiş. (Loc acoperit cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)

GRÓHOT s. v. grohăit, grohăitură, guiţare, guiţat, guiţătură.
(Dicţionar de sinonime)