grohoti

A GROHOT//Í pers. 3 ~éşte intranz. A face zgomot rostogolindu-se şi sfărâmându-se. /<sl. grohotati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROHOTÍ, pers. 3 grohoteşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).
(Dicţionarul limbii române moderne)

grohotí vb., ind. prez. 3 sg. grohotéşte, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grohoteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GROHOTÍ vb. v. grohăi, guiţa.
(Dicţionar de sinonime)