gropiţe

GROPÍT, -Ă, gropiţi, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROPÍŢĂ, gropiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropuşoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (graşi) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROPÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la groapă) Adâncitură mică pe care o au unii oameni în obraji (în timpul râsului) sau în bărbie. /groapă + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gropít adj. m., pl. gropíţi; f. sg. gropítă, pl. gropíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gropíţă s. f., g.-d. art. gropíţei; pl. gropíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GROPÍŢĂ s. gropuşoară.
(Dicţionar de sinonime)