grotesc dex - definiţie, sinonime, conjugare

grotesc

[Sinonime]
GROTÉSC, -Ă, groteşti, adj., GROTÉSC s.n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobişnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ♢ (Substantivat, n.) Grotescul unei situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporţionate, caricaturale. 2. S.n. Corp de literă de tipar fără picioruşe, format din arce şi segmente de dreaptă de aceeaşi grosime. – Din fr. grotesque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROTÉSC1 n. Corp de literă de tipar având linii de grosime egală şi fără talpă. /<fr. grotesque, it. grottesco
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROTÉ//SC2 ~scă (~şti) Care stârneşte râsul; de un comic exagerat; burlesc. /<fr. grotesque, it. grottesco
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROTÉSC3 ~uri n. Categorie a esteticii, care reflectă realitatea în forme caricaturale, bizare, voit disproporţionale. /<fr. grotesque, it. grottesco
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROTÉSC s.n. (Poligr.) Literă de tipar fără picioruşe, formată din combinaţii cu arce şi segmente de dreaptă. [< fr. grotesque].
(Dicţionar de neologisme)

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se defineşte contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentaţie de origine romană, reintrodus în epoca Renaşterii, constând într-o decoraţie fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale şi personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peşteră].
(Dicţionar de neologisme)

GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentaţie de origine romană, reintrodus în epoca Renaşterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri groteşti. 3. literă de tipar fără picioruşe, din combinaţii cu arce şi segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)
(Marele dicţionar de neologisme)

grotésc adj. m., f. grotéscă; pl. m. şi f. grotéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grotésc s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GROTÉSC adj. v. buf.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Grotescsublim
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gro grot grote grotes

Cuvinte se termină cu literele: sc esc tesc otesc rotesc