grozăvii dex - definiţie, sinonime, conjugare
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calităţile sale; remarcabil; excepţional. ♢ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ♢ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calităţile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. şi depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însuşiri (şi a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROZĂVÍE, grozăvii, s.f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situaţie, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiinţă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea unui lucru cu deosebite calităţi; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite, ieşite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GROZÁV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; straşnic; sinistru. 2) şi adverbial Care este neobişnuit; ieşit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; straşnic. ♢ A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calităţile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROZÁV2 ~i m. : A (o) face pe ~ul a-şi da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GROZĂV//Í mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-şi da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GROZĂVÍ//E ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Fiinţă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Fiinţă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grozăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grozăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grozăvíi s.f. pl. (înv.) palavre.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GROZÁV adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
(Dicţionar de sinonime)

GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâşietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.
(Dicţionar de sinonime)

GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)

GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluţi, strâmba, urâţi.
(Dicţionar de sinonime)

GROZĂVÍE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.
(Dicţionar de sinonime)

GROZĂVÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoşenie, mulţime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluţenie, sumedenie, urâciune, urâţenie, violenţă, vitregie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Grozav ≠ obişnuit, ordinar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gro groz groza grozav

Cuvinte se termină cu literele: ii vii avii zavii ozavii