GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. şi depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însuşiri (şi a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE GROZĂV//Í mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-şi da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
grozăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grozăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)
GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluţi, strâmba, urâţi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE GROZĂV//Í mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-şi da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)
GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluţi, strâmba, urâţi.
(Dicţionar de sinonime)