grui dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRUI, gruiuri (gruie), s.n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, deluşor, movilă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRU//I ~ie n. 1) Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de şes sau de podiş; movilă. 2) Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată; coastă de deal; costişă; pantă; povârniş. [Pl. şi gruiuri] /<lat. grunnium.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grúi (-i), s.n. – 1. 1. Movilă, colină, deluşor. – 2. Dulap de loitră la căruţă. – Var. (rar) gruńu. Mr. gruńu „bărbie”. Lat. grunnium „rît de porc”, cf. fr. groin (Candrea; Scriban); din lat. grunnire „a grohăi”. Semantismul prezintă un paralelism absolut cu bot şi rît. În privinţa fonetismului, var. (atestată în Revista critică, III, 156), şi mr., ca şi împrumuturile din sl., indică limpede evoluţia cuvîntului. După Papahagi, Notiţe, 25, din lat. grumus „movilă”, trecut la *grumeus. Pascu, I, 109 şi Arch. Rom., VI, 214, pleacă de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei rădăcini gor-, ca în sl. gora „pădure”. Spitzer, Archiv., CXXXIV, 134, propune un lat. *(c)oronium, de la corona; J. Brüch, Archiv., CXXXXV, 416, lat *grunium, şi Joh. Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman. Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gîndeşte la un cuvînt alpin, acelaşi care ar fi dat fr. groin. Cf. şi Bărbulescu, Archiva, XLV, 291-3. Der. gruieţ, s.n. (colină); gruios, adj. (povîrnit). Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb. St., IV, 96).
(Dicţionarul etimologic român)

grúi (grúi), s.m. – (Trans.) Cocor. – Var. grue. Lat. grūs, grūem (Puşcariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

GRUI s.n. v. gruie.
(Dicţionar de neologisme)

grui s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grui2, grúiuri, s.n. (reg.) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

grui1, grui, s.m. (reg.) cocor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GRUI s. v. colină, deluşor, furcă, măgură, movilă, pisc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru

Cuvinte se termină cu literele: ui rui