grund dex - definiţie, sinonime, conjugare

grund

GRUND, grunduri, s.n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafaţa unei piese, a unui obiect, a unui element de construcţie care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de construcţie etc.) înainte de a se efectua lucrările de finisare (vopsire, tencuire, văruire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei albă, cu care se acoperă pânza, cartonul sau panoul ce urmează a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grund (grúnduri), s.n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund].
(Dicţionar de neologisme)

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafaţa unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ♢ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund)
(Marele dicţionar de neologisme)

grund s. n., pl. grúnduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru grun

Cuvinte se termină cu literele: nd und rund