grunduire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafaţa unui obiect. – Grund + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRUNDUÍRE, grunduiri, s.f. Acţiunea de a grundui şi rezultatul ei. – V. grundui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRUNDU//Í ~iésc tranz. (obiecte, pereţi, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grunduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grunduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru grun grund grundu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire duire nduire