grunduit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafaţa unui obiect. – Grund + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRUNDUÍT, -Ă, grunduiţi, -te, adj. Pe suprafaţa căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRUNDU//Í ~iésc tranz. (obiecte, pereţi, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grunduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grunduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grunduít adj. m., pl. grunduíţi; f. sg. grunduítă, pl. grunduíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru grun grund grundu

Cuvinte se termină cu literele: it uit duit nduit unduit