grunz dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRUNZ, grunji (grunzuri), s.m. (n.) Bucată dintr-o materie tare şi sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi îngheţat. – Cf. alb. g r u n d ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRUN//Z ~ji m. Bucăţică dintr-un corp sfărâmicios. ~ji de sare. [Pl. şi grunzuri] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grunz (-ji), s.m. – 1. Bucată dintr-o materie sfărîmicioasă. – 2. Grăunte, bob. – 3. Boabă. – 4. Asperitate, zbîrcitură. – Var. (s)grunţ. Mr. grundă, pl. grundz, megl. grus. Creaţie expresivă, bazată pe ideea de „rotunjime”, cf. glonţ, bo(n)ţ, şi lat. grumus, it., sp. grumo, fr. grumeau (REW 3877), it. grommare „a face crustă”. Mr. prezintă un sing. analogic. reconstituit pe baza pl. Alb. grundë, krundë provine din mr. – Celelalte explicaţii sînt insuficiente; din mag. göröngy „colină” (Cihac, II, 502; Weigand, JB, XVI, 224); din bg. gruda „bulgăre” (Pascu, I, 194); din alb. (cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118); din alb., încrucişat cu lat. grandia (Capidan, Raporturile, 532); din sl. gruda încrucişat cu grum (Skok 70); din ngr. χόνδρος „boabă” (Giuglea, Dacor., III, 566-98); din v. germ. gruzzi „boabă” (Scriban). – Der. grunzos, grunjos, grunzuros, (s)grunţuros, gronjuros, (s)gronţuros, adj. (cu bulgări). – Cf. grum, grumaz.
(Dicţionarul etimologic român)

grunz s. m./s. n., pl. grunji/grúnzuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grunz, grunji, s.m. (grúnzuri, s.n.) 1. (pop.) bucată dintr-o materie tare şi sfărâmicioasă; sfărâmătură, bulgăre. 2. asperitate pe o faţă netedă. 3. încreţitură la marginea opincii. 4. drob de sare. 5. bulgăre de glod îngheţat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GRUNZ s. v. bulgăre.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru grun

Cuvinte se termină cu literele: nz unz runz