grupa dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRÚPĂ, grupe, s.f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucţie şi de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în ştiinţe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ♢ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roşii şi ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărţirile care rezultă din aşezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăţi înrudite. – Din fr. groupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mişcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărţi, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÚP//Ă ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care aparţine unei organizaţii mai mari. ~ de studenţi. 2) Subdiviziune în anumite ştiinţe constând din elemente cu trăsături comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roşii şi ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GRUP//Á ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărţi în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obţinerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GRUP//Á mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mişcare pe baza comunităţii de idei, de concepţii sau scopuri. /<fr. grouper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRÚPĂ s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonaţi unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mică subunitate de instrucţie şi de luptă. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în ştiinţele naturii alcătuită din elemente care prezintă caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele nouă subîmpărţiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăţi asemănătoare. ♢ Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele. [< fr. groupe].
(Dicţionar de neologisme)

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
(Dicţionar de neologisme)

GRÚPĂ s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonaţi unor forme organizatorice mai largi. ♢ (mil.) cea mai mică subunitate de instrucţie şi luptă. ♢ unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în ştiinţele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. ♢ (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărţiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăţi asemănătoare. o ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însuşirile antigenice condiţionate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)
(Marele dicţionar de neologisme)

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
(Marele dicţionar de neologisme)

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. şi pl. grupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)

GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gru grup

Cuvinte se termină cu literele: pa upa rupa