GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mişcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărţi, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GRUP//Á ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărţi în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obţinerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GRUP//Á mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mişcare pe baza comunităţii de idei, de concepţii sau scopuri. /<fr. grouper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRUP//ÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
(Dicţionar de neologisme)
GRUPÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepţii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. [< grupa].
(Dicţionar de neologisme)
GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa)
(Marele dicţionar de neologisme)
grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. şi pl. grupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al grupării unioniste.) 4. v. structură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GRUP//Á mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mişcare pe baza comunităţii de idei, de concepţii sau scopuri. /<fr. grouper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRUP//ÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
(Dicţionar de neologisme)
GRUPÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepţii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. [< grupa].
(Dicţionar de neologisme)
GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
(Marele dicţionar de neologisme)
GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa)
(Marele dicţionar de neologisme)
grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. şi pl. grupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al grupării unioniste.) 4. v. structură.
(Dicţionar de sinonime)