gușă dex - definiţie, sinonime, conjugare

gușă

[Sinonime]
GÚŞĂ, guşi, s.f. 1. (La păsări) Porţiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ♢ Compus: guşa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse şi ascuţite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobiţe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu muşchii respectivi, la respiraţie. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ♢ Expr. A râde din guşă = a râde afectat, forţat. A vorbi din guşă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Guşă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei ţevi. – Lat. geusiae.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÚŞ//Ă ~i f. 1) (la păsări) Porţiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. ♢ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui şi cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, şi cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porţiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respiraţie. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creşterii excesive şi patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gúşă (-şi), s.f. – 1. Gît, gîtlej. – 2. La păsări, porţiune în formă de pungă unde se păstrează în timp alimentele. – 3. La oameni, bărbie dublă. – 4. La oameni, umflătură patologică în partea de jos a gîtului. – 5. Boală a oilor. – 6. Nod făcut în caierul de lînă. – Mr., megl. guşă, istr. guşę. Lat. geusiae, probabil redus la *gusia, cf. alb. gušë, it. gozzo (piem. goso, lom. goss), fr. gosier (Meyer-Lübke, ZRPh., XXI, 199; Puşcariu 747; REW 3750; Pascu, I, 97; Pascu, Beiträge, 10). Celelalte explicaţii nu sînt satisfăcătoare: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din lat. guttur (Cihac, I, 133); din bg. gušĭ (Cihac, II, 131; Conev 55); din alb. gušë (Miklosich, Fremdw., 91; Densusianu, Rom., XXXIII, 279; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118), din gr. γϰούσα, participiu de la ἄγχω (Höeg 125); de la gurguşe ‹ lat. gurgustium; ca it. gorgozzogozzo (Puşcariu, Dacor., IV, 324); anterior indoeurop. (Lahovary 329). Der. guşa, vb. (a face guşă); guşat, s.m. (persoană care are guşă); guşui, vb. (Olt., Trans., a strangula, a se îneca); răguşi, vb. (a-şi îngroşa vocea), cu pref. ră(s)- (după Cihac, II, 522, din mag. rekedni); răguşeală, s.f. (îngroşare a vocii); suguşa, vb. (Trans., a sugruma, a se îneca; a grăbi, a presa), cu pref. su(b)-; străguşi, vb. (Mold., a se îneca), cu pref. stră-. – Din. rom. provin ngr. γϰοῦσα (Meyer, Neugr. St., II, 23; Murnu, Lehnw., 25), bg. guš(a), sb. guša (sec. XVIII, cf. Daničič, III, 513), sb. gušan „varietate de porumbel” , rut. guši (Berneker 363; Capidan, Raporturile, 202; Petrovici, Dacor., X, 144), alb. gušë, mag. gusa, ţig. gusa (cf. Wlislocki 88).
(Dicţionarul etimologic român)

gúşă s. f., art. gúşa, g.-d. art. gúşii; pl. guşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúşa-porúmbului / gúşa-porumbélului (bot.) s. f., g.-d. art. gúşei-porúmbului / gúşei-porumbélului
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GUŞA-PORUMBÉLULUI s. v. odolean.
(Dicţionar de sinonime)

GUŞA-GĂÍNII s. v. pansea, panseluţă, păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

GÚŞĂ s. 1. (MED.) guşă endemică = distrofie endemică tireopată; guşă exoftalmică v. boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) guşă-roşie v. măcăleandru. 4. (BOT.) guşa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiţă, guşa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) băşicoasă, guşa-porumbului.
(Dicţionar de sinonime)

GÚŞĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiţă.
(Dicţionar de sinonime)

GUŞA-PORÚMBULUI s. v. guşa-porumbelului, odolean.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gus

Cuvinte se termină cu literele: sa usa