gușter dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. S.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. S.n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III. S.n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÚŞTER ~i m. 1) Şopârlă cu spatele verde şi cu coada foarte lungă, care se hrăneşte cu insecte; şopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe şi stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omuşor; uvulă; împărătuş. /<bulg., sb. gušter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gúşter (-ri), s.m. – 1. Varietate de şopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omuşor. – 5. Anghină. – Mr. guştu, megl. guşter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „şopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. guşteroaică, s.f. (şopîrlă); guşteriţă, s.f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); guşterariţă, s.f. (anghină).
(Dicţionarul etimologic român)

guşter, guşteri s.m. 1. (peior.) grănicer. 2. persoană naivă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gúşter (zool. ) s. m., pl. gúşteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúşter (gâtlej, boală la copii) s. n., pl. gúştere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÚŞTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) şopârlă.
(Dicţionar de sinonime)

GÚŞTER s. v. beregată, crup, esofag, gâtlej, luetă, omuşor, uvulă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gus gust guste

Cuvinte se termină cu literele: er ter ster uster