guanină

GUANÍNĂ s.f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice. – Din fr. guanine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUANÍNĂ s.f. Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
(Dicţionar de neologisme)

GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)
(Marele dicţionar de neologisme)

GUANÍNĂ, guaníne, s.f. Purină (C₅H₅N₅O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din guano (unde se întâlneşte cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]
(Alte dicţionare)

guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)