guanină
GUANÍNĂ s.f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice. – Din fr. guanine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUANÍNĂ s.f. Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
(Dicţionar de neologisme)
GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUANÍNĂ, guaníne, s.f. Purină (C5H5N5O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din guano (unde se întâlneşte cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]
(Alte dicţionare)
guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUANÍNĂ s.f. Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUANÍNĂ, guaníne, s.f. Purină (C5H5N5O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din guano (unde se întâlneşte cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]
(Alte dicţionare)
guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)