gudă dex - definiţie, sinonime, conjugare

gudă

[Sinonime]
gúdă (-dă), s.f. – (Trans. de Vest) Căţea. – 2. Prostituată. Pare a fi der. expresivă de la o interj. *gudu (-gudu), paralelă lui cuţu-cuţu, şi despre care nu ştim dacă s-a folosit pentru a chema sau a mîngîia cîinii, sau dacă mai sugerează această ideea. – Der. guduluş, s.m. (nume de cîine); gudrea, s.f. (nume de căţea); gudră, s.f. (Mold., şmecheră); cutră, s.f. (codoaşă), cuvînt care în DAR este consideratprovine din bg. kutra „sărac”, care nu are nuanţă depreciativă, iar Scriban din ngr. χύτρα „hîrcă”, dificil din punct de vedere fonetic; gudărie, s.f. (înv., măgulire); gudura (var. guduri), vb. refl. (despre cîini, a se arăta mulţumit; a adula, a măguli, a linguşi), mr. gudurire, megl. (găudire), cu suf. expresiv. -ura, cf. flutura (după Şeineanu, Chien, 268, de la *cudura, der. de la coadă; Gaster, Revista critică, I, 31, propunea mag. gedély; după Meyer 133 şi DAR, din alb. gudulis „gîdil”, după Şeineanu, Semasiol., 100, din lat. *catulῑre şi identic cu gîdila; după Philippide, Principii, 44; Pascu, I, 192; Philippide, II, 663, din lat. *gaudulāre în loc de gaudēre; după Körting 2382, din lat. *conadulāre; după Scriban din lat. *codulāre, de la cauda; după Giuglea, Dacor., II, 886; din got. god- „purcea”, cu suf. germ. -ulo); gudurător, adj. (adulator); gudurătură, s.f. (adulare, linguşire).
(Dicţionarul etimologic român)

gudă, gude s.f. (deţ.) femeie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gúdă s.f. (reg.) 1. căţea. 2. grijă. 3. vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GÚDĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gud

Cuvinte se termină cu literele: da uda