GUDURÁ, gúdur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-şi manifesta bucuria sau ataşamentul faţă de om, dându-i târcoale şi mişcând din coadă. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în faţa cuiva, a linguşi pe cineva (pentru a-i obţine favorurile). – Cf. alb. g u d u l i s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE GUDURÁ mă gúdur intranz. 1) (despre câini) A-şi manifesta ataşamentul faţă de stăpân, târându-se în faţa lui şi dând din coadă. 2) fig. (despre oameni) A se linguşi (pe lângă cineva), manifestând servilism. /<alb. gudulis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gudurá vb., ind. prez. 1 sg. gúdur, 3 sg. şi pl. gúdură
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GUDURÁ vb. v. linguşi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE GUDURÁ mă gúdur intranz. 1) (despre câini) A-şi manifesta ataşamentul faţă de stăpân, târându-se în faţa lui şi dând din coadă. 2) fig. (despre oameni) A se linguşi (pe lângă cineva), manifestând servilism. /<alb. gudulis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GUDURÁ vb. v. linguşi.
(Dicţionar de sinonime)