guiț dex - definiţie, sinonime, conjugare
GUÍŢ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviţ. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUIŢÁ, pers. 3 guíţă, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a coviţa. [Pr.: gu-i-] – Din guiţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUIŢ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a imita sunetul produs de porc). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GUIŢÁ pers. 3 guíţă intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi şi ascuţite, caracteristice speciei; a face „guiţ-guiţ”. /Din guiţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

guíţ interj. – Imită strigătul porcului. Creaţie expresivă, cf. coviţ. – Der. guiţa, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guiţătură, s.f. (guiţat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guiţa” şi „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guţ, s.m. (porumbel).
(Dicţionarul etimologic român)

guiţa, guiţ v.i. 1. a denunţa, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

guiţ interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

guiţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. guíţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GUÍŢ interj. groh!, (Mold. şi Bucov.) coviţ! (Porcul face: ~!)
(Dicţionar de sinonime)

GUIŢÁ vb. v. grohăi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gui

Cuvinte se termină cu literele: it uit