guițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
GUIŢÁ, pers. 3 guíţă, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a coviţa. [Pr.: gu-i-] – Din guiţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUIŢÁRE, guiţări, s.f. Acţiunea de a guiţa şi rezultatul ei. [Pr.: gu-i-] – V. guiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GUIŢÁ pers. 3 guíţă intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi şi ascuţite, caracteristice speciei; a face „guiţ-guiţ”. /Din guiţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

guiţa, guiţ v.i. 1. a denunţa, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

guiţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. guíţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

guiţáre s. f., g.-d. art. guiţării; pl. guiţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GUIŢÁ vb. v. grohăi.
(Dicţionar de sinonime)

GUIŢÁRE s. v. guiţat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gui guit guita guitar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare uitare