guițat dex - definiţie, sinonime, conjugare
GUIŢÁ, pers. 3 guíţă, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a coviţa. [Pr.: gu-i-] – Din guiţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUIŢÁT s.n. Faptul de a guiţa; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriaţi etc.); guiţătură. [Pr.: gu-i-] – V. guiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GUIŢÁ pers. 3 guíţă intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi şi ascuţite, caracteristice speciei; a face „guiţ-guiţ”. /Din guiţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GUIŢÁT n. 1) v. A GUIŢA. 2) Sunet caracteristic scos de porci. /v. a guiţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

guiţa, guiţ v.i. 1. a denunţa, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

guiţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. guíţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

guiţát s. n., pl. guiţáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GUIŢÁ vb. v. grohăi.
(Dicţionar de sinonime)

GUIŢÁT s. grohăit, grohăitură, guiţare, guiţătură, (reg.) grohot. (~ul porcului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gui guit guita

Cuvinte se termină cu literele: at tat itat uitat