GÚMĂ, gume, s.f. 1. Substanţă vâscoasă, secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ♢ Gumă arabică. 2. (Pop.) Şiret elastic sau fâşie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ştergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obţinută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. g u m m i, germ. G u m m i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafaţa unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poştale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÚM//Ă ~e f. 1) Substanţă răşinoasă secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, şi folosită în industrie. ♢ ~ arabică substanţă vâscoasă şi lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) şi folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic şi rezistent obţinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâşie sau şiret elastic confecţionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme şi culori, confecţionat din cauciuc şi folosit pentru ştergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GUM//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de gumă. 2) (etichete, mărci poştale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gúmă (gúme), s.f. – 1. Substanţă vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, şi se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s.m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s.n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.
(Dicţionarul etimologic român)
GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obţinut pe cale sintetică, întrebuinţat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].
(Dicţionar de neologisme)
GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poştale etc. [Cf. fr. gommer].
(Dicţionar de neologisme)
GÚMĂ s. f. 1. substanţă vâscoasă secretată de unele plante sau obţinută sintetic, care se întăreşte în contact cu aerul. 2. bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. o ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafaţa unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poştale etc. (după fr. gommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gumă, gume s.f. (şc.) fiţuică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gumá vb., ind. prez. 1 sg. guméz, 3 sg. şi pl. gumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÚMĂ s. 1. radieră, (fam.) raşpă. (Şterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezizm) chewing-gum.
(Dicţionar de sinonime)
GÚMĂ s. v. elastic, gumilastic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafaţa unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poştale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GUM//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de gumă. 2) (etichete, mărci poştale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gúmă (gúme), s.f. – 1. Substanţă vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, şi se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s.m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s.n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.
(Dicţionarul etimologic român)
GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obţinut pe cale sintetică, întrebuinţat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].
(Dicţionar de neologisme)
GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poştale etc. [Cf. fr. gommer].
(Dicţionar de neologisme)
GÚMĂ s. f. 1. substanţă vâscoasă secretată de unele plante sau obţinută sintetic, care se întăreşte în contact cu aerul. 2. bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. o ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafaţa unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poştale etc. (după fr. gommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gumă, gume s.f. (şc.) fiţuică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gumá vb., ind. prez. 1 sg. guméz, 3 sg. şi pl. gumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÚMĂ s. 1. radieră, (fam.) raşpă. (Şterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezizm) chewing-gum.
(Dicţionar de sinonime)
GÚMĂ s. v. elastic, gumilastic.
(Dicţionar de sinonime)