GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură. – Din sl. gnoĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrăşa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. şi refl. (Despre păsări) A-şi depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUN//ÓI ~oáie n. 1) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă. ♢ A (nu) scoate ~oiul din casă a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din colectiv. A-i sta cuiva ca ~oiul în ochi a supăra pe cineva. 2) Băligar care este folosit ca îngrăşământ agricol. 3) fig. depr. Om de nimic; persoană degradată; lepădătură. /<sl. gnoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GUNO//Í ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrăşa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaţ. /Din gunoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gunói (-oáie), s.n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămăşiţe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrăşa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrăşa pămîntul); gunoier, s.m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoişte, s.f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)
gunoi, gunoaie s.n. 1. (peior.) om de nimic; lepădătură. 2. (tox.) heroină. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gunói s. n., pl. gunoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gunoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gunoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÂNDAC DE GUNÓI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)
GUNÓI s. 1. impuritate, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Se strânsese mult ~.) 2. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)
GUNÓI s. v. lepădătură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrăşa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. şi refl. (Despre păsări) A-şi depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GUNO//Í ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrăşa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaţ. /Din gunoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gunói (-oáie), s.n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămăşiţe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrăşa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrăşa pămîntul); gunoier, s.m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoişte, s.f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)
gunoi, gunoaie s.n. 1. (peior.) om de nimic; lepădătură. 2. (tox.) heroină. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gunói s. n., pl. gunoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gunoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gunoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÂNDAC DE GUNÓI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)
GUNÓI s. 1. impuritate, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Se strânsese mult ~.) 2. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)
GUNÓI s. v. lepădătură.
(Dicţionar de sinonime)