gunoit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură. – Din sl. gnoĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrăşa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. şi refl. (Despre păsări) A-şi depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUNOÍT1 s.n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – V. gunoi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUNOÍT2, -Ă, gunoiţi, -te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrăşat cu gunoi1. – V. gunoi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUN//ÓI ~oáie n. 1) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă. ♢ A (nu) scoate ~oiul din casă a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din colectiv. A-i sta cuiva ca ~oiul în ochi a supăra pe cineva. 2) Băligar care este folosit ca îngrăşământ agricol. 3) fig. depr. Om de nimic; persoană degradată; lepădătură. /<sl. gnoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GUNO//Í ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrăşa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaţ. /Din gunoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gunói (-oáie), s.n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămăşiţe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrăşa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrăşa pămîntul); gunoier, s.m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoişte, s.f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)

gunói s. n., pl. gunoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gunoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gunoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gunoít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂNDAC DE GUNÓI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

GUNÓI s. 1. impuritate, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Se strânsese mult ~.) 2. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

GUNÓI s. v. lepădătură.
(Dicţionar de sinonime)

GUNOÍT s. v. gunoire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gun guno gunoi

Cuvinte se termină cu literele: it oit noit unoit