gurgui dex - definiţie, sinonime, conjugare

gurgui

[Sinonime]
GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. g u r g u l i o „beregată”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GURGÚ//I ~ie n. 1) Parte în formă de cioc de la gura unor vase (care înlesneşte turnarea unui lichid). 2) Vârf al opincii, strâns cu cureluşă. 3) Vârf al mamelei; mamelon; sfârc. 4) Creastă a unui deal sau a unui munte. /cf. lat. gurgulio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gurgúi (gurgúie), s.n. – 1. Sfîrc, mamelon. – 2. Gaura de la gura urciorului. – 3. Cioc de urcior. – 4. Vîrf, culme. – Var. gurgoi, gîrgoi, gurgun, gurzui, gurlui. – Mr. gurgul’u. Creaţie expresivă, bazată pe gog „obiect rotund”, cu r infix, cf. gorgoană, gorgoase, provenind din aceeaşi rădăcină. Sensul de „obiect rotund” este comun tuturor uzurilor sale; cel de al doilea se explică prin faptul că gura urciorului tipic se află deasupra unui cioc care imită sfîrcul sînului (explicaţie dată de dicţionare, de „gît de urcior” nu este exactă). Legătura cu lat. gurgullus (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 284) sau gurgulio (REW 3922; DAR; Pascu, I, 196) pare mai curînd şocantă decît sigură. Mr. a păstrat, alături de sensul de „cioc de urcior” şi pe acela de bulgăre, obiect rotund, care a trecut în ngr. γϰουργϰούλια „cartofi” (Höeg 149). – Der. gurguia, vb. (a ascuţi; refl., a se urca, a se înălţa; refl., a ieşi în evidenţă; refl., a se împăuna); gurguţa, vb. refl. (a se înfoia), cu suf. expresiv -ţa sau -ţi, cf. cocoţa.
(Dicţionarul etimologic român)

gurgúi s. n., pl. gurgúie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GURGÚI s. 1. (pop.) ţâţă. (~ul urciorului.) 2. v. mamelon.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gur gurg gurgu

Cuvinte se termină cu literele: ui gui rgui urgui