gurluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GURLUÍRE, gurluiri, s.f. Acţiunea de a gurlui şi rezultatul ei. – V. gurlui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GURLUÍ pers. 3 gúrluie intranz. (despre porumbei şi despre turturele) A scoate sunete prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face „gur-gur”; a ugui; a gânguri. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gurluí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gúrluie, imperf. 3 sg. gurluiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gurluíre s. f., g.-d. art. gurluírii; pl. gurluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gurlúi, gurlúie, s.n. (reg.) gurguiul ulciorului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gur gurl gurlu gurlui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire rluire