gurnă

GÚRNĂ, gurne, s.f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereţii verticali ai unei nave. – Cf. engl. g u r n e y.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereţii verticali. (< engl. gurney)
(Marele dicţionar de neologisme)

gúrnă s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)