guru
GÚRU s.m. invar. (Livr.) Înţelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÚRU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)
(Marele dicţionar de neologisme)
guru, guru s.m. (peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupaţii sau a unei activităţi cu pretenţii ştiinţifice. 2. (tox.) consumator de droguri cu experienţă, care îndrumă primii paşi ai celor ce-şi administrează droguri pentru prima oară. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gúru s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÚRU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Alte dicţionare)
gúru s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)