guru

GÚRU s.m. invar. (Livr.) Înţelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÚRU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)
(Marele dicţionar de neologisme)

guru, guru s.m. (peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupaţii sau a unei activităţi cu pretenţii ştiinţifice. 2. (tox.) consumator de droguri cu experienţă, care îndrumă primii paşi ai celor ce-şi administrează droguri pentru prima oară. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gúru s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)