gutui dex - definiţie, sinonime, conjugare
GUTÚIE, gutui, s.f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUTÚI, gutui, s.m. Pom fructifer cu frunze mari şi groase, cu flori albe-roz şi cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; măr-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUTÚ//IE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GUTÚI ~ m. Pom fructifer, cu frunze groase şi cu fructe mari, galbene şi aromate. /<lat. cotoneus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gutúi (gutui), s.M. – Pom fructifer cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf (Cydonia vulgaris). – Var. gutăi, gutîi, (Banat) gutîn. Mr. gutuńu, megl. gătuń, găduń. Lat. cotoneus, din gr. ϰυδώνιος, probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucişare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul rom. gutîi, a fost asimilat ulterior la gutîi. Cf. it. cotogna (sicil. cutugna), prov. codoing, fr. coing, cat. codony, basc. kuduina. Der. din sl. gduna (‹ kuduna) este mai puţin probabilă, lăsînd la o parte cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca şi în cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca şi în cazul sl., coincidenţa cu alb. ftua (Philippide, II, 639) se explică prin identitatea de origini. – Der. gutuie, s.f. (fructul gutuiului). Din rom. provin rut. guteja, rus. gutej.
(Dicţionarul etimologic român)

gutuie, gutui s.f. (intl.) v. gutufan. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gutúi s. m., pl. gutúi; art. gutúii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr-gutúi (pom) s. m., pl. meri-gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
(Dicţionar de sinonime)

GUTÚI s. (BOT.; Cydonia oblonga) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutui.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-GUTÚI s. v. gutui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gu gut gutu

Cuvinte se termină cu literele: ui tui utui