gutuie

GUTÚIE, gutui, s.f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUTÚ//IE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gutuie, gutui s.f. (intl.) v. gutufan. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
(Dicţionar de sinonime)