GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUVERNÁRE, guvernări, s.f. Acţiunea de a guverna; perioadă în care un guvern îşi exercită activitatea. – V. guverna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GUVERN//Á ~éz tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susţine cu sfaturi, cu recomandaţii; a povăţui; a sfătui; a îndruma; a învăţa. /<fr. gouverner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GUVERN//ÁRE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern îşi exercită puterea. /v. a guverna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s.n., din it. governo; gubernie, s.f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s.n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s.m.; guvernantă, s.f.; guvernant, s.m., toate din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menţine sau a schimba direcţia de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÁRE s.f. Acţiunea de a guverna şi rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna].
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ♢ a dirija, a conduce o navă. 2. a-şi domina, a-şi stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influenţă puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcţie. (< fr. gouverner)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUVERNÁRE s. f. 1. acţiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)
(Marele dicţionar de neologisme)
guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. şi pl. guverneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
guvernáre s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GUVERNÁ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (A ~ ţara în pace.)
(Dicţionar de sinonime)
GUVERNÁRE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUVERNÁRE, guvernări, s.f. Acţiunea de a guverna; perioadă în care un guvern îşi exercită activitatea. – V. guverna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GUVERN//ÁRE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern îşi exercită puterea. /v. a guverna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s.n., din it. governo; gubernie, s.f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s.n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s.m.; guvernantă, s.f.; guvernant, s.m., toate din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menţine sau a schimba direcţia de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÁRE s.f. Acţiunea de a guverna şi rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna].
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ♢ a dirija, a conduce o navă. 2. a-şi domina, a-şi stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influenţă puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcţie. (< fr. gouverner)
(Marele dicţionar de neologisme)
GUVERNÁRE s. f. 1. acţiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)
(Marele dicţionar de neologisme)
guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. şi pl. guverneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
guvernáre s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GUVERNÁ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (A ~ ţara în pace.)
(Dicţionar de sinonime)
GUVERNÁRE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)
(Dicţionar de sinonime)