guvernor
GUVERNÓR, guvernori, s.m. Persoană însărcinată în trecut cu educaţia unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUVERNÓR ~i m. înv. 1) Persoană care îngrijeşte şi educă copiii într-o familie de nobili sau de suverani. 2) v. GUVERNATOR. /<fr. gouverneur, germ. Gouverneur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GUVERNÓR s.m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educarea şi cu supravegherea unui tânăr nobil sau a unui fiu de domnitor. [< fr. gouverneur].
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÓR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educaţia unui tânăr (nobil). (< fr. gouverneur)
(Marele dicţionar de neologisme)
guvernór s. m., pl. guvernóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GUVERNÓR ~i m. înv. 1) Persoană care îngrijeşte şi educă copiii într-o familie de nobili sau de suverani. 2) v. GUVERNATOR. /<fr. gouverneur, germ. Gouverneur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GUVERNÓR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educaţia unui tânăr (nobil). (< fr. gouverneur)
(Marele dicţionar de neologisme)
guvernór s. m., pl. guvernóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)