GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăţa, a găbui. ♦ A fura. – Cf. g ă b u i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂBJ//Í ~ésc tranz. pop. (fiinţe) A prinde pe neaşteptate şi cu putere. /v. a găbui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
găbjí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. şi. pl. găbjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
găbjít, găbjítă, găbjíţi, găbjíte, adj. (reg.) 1. înhăţat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, şterpelit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂBJ//Í ~ésc tranz. pop. (fiinţe) A prinde pe neaşteptate şi cu putere. /v. a găbui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
găbjít, găbjítă, găbjíţi, găbjíte, adj. (reg.) 1. înhăţat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, şterpelit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)